23 august

2 September 2013 at 7:34 am

Nu, nu mă refer aici la ziua în care armata română a întors armele către aliatul său (într-o manieră perfect autohtonă), ci la ziua în care iată, clanul Bucoveanu a părăsit incinta. Respectiv România.

Totul a (re)început cu 15 zile în urmă, când un mail de la o școală o solicita pe Moni pentru un interviu. Și din nou, depresia se transformă în speranță. Interviul merge bine, omul (un tip british atipic, cald și prietenos) spune că revine cu noutăți… Și dus a fost în următoarele zile. Pot spune cu mâna pe inimă că au fost câteva zile de așteptare și tensiune maximă. Apoi omul revine pe mail. ”Scuze de întârziere, revin cât de curând cu un răspuns!” Și din nou montaigne-rousse-ul emoțional prinde viteza… Cert este că vineri, 16 august, cam așa, pe la 9 dimineața, vine mail-ul ”I would like to offer you a position as a teacher in our school. Congratulations! ” YESSSSSSSSS! Partea distractivă este că trebuie să fim acolo, cu cățel, purcel, crocodil și alte orătănii, fix cât Moni să poată ajunge pe 25 august la noua școală. OOPS! Nici 10 zile pentru a lichida o viață în Romania și a o transborda în partea aialaltă de lume… O adevărată provocare… Era timpul pentru mine! :))

A urmat o săptămână… cât un an întreg. Am alergat în toate direcțiile, am rezolvat toate micile chestii lăsate ”că merg ele făcute și mai încolo” (o bună lecție pentru mine, de altfel!) și pe data de 23 august 2013, ora 15.30 eram în aeroportul Otopeni, gata pentru un zbor de 20 de ore. ”Până unde?”, ma veți întreba, ”zi odată, nu ne mai fierbe…”

Ei bine, dragilor, din 24 august suntem de găsit în Okpo-dong, Geoje-si, Republica Coreea. Unde vă așteptăm oricând cu drag, ăi de vreți să ne călcați pragul 🙂